3. Faceți zoom și apoi clic pe poziția exactă unde se dorește a fi montată antena, sau târâți markerul în punctul dorit. Se va afișa o linie, care arată direcția satelitului selectat, în punctul respectiv. Linia este verde dacă satelitul este vizibil la o elevație peste 5°, galbenă, la o elevație între 0°-5°, și roșie, dacă satelitul este sub orizont.
Chiar dacă linia este verde, uneori montajul nu este posibil în locul respectiv: dacă este vorba de un bloc, iar ferestrele și balcoanele apartamentului sunt pe partea opusă față de direcția satelitului, antena va putea fi montată doar pe acoperișul clădirii.
4. Și chiar dacă ferestrele sau balcoanele par a avea vedere către satelitul dorit, este posibil ca între antenă și satelit să existe un obstacol: un copac, o altă clădire etc. Mutați cursorul (pe telefon sau tabletă faceți clic) pe linia ce reprezintă direcţia satelitului, în dreptul unui posibil obstacol, pentru a afişa înălţimea maximă admisibilă a obstacolului faţă de antenă. (Detalii)

Un copac poate obtura vederea către satelit, dacă antena este montată prea jos.
Pentru a verifica dacă un posibil obstacol (o altă clădire, un copac etc.) aflat pe direcţia satelitului va împiedica sau nu recepţia, mutați cursorul (pe telefon sau tebletă faceţi clic) pe linia care reprezinta direcţia satelitului, în dreptul obstacolului respectiv.
Se va afişa diferenţa de înălţime maxim admisibilă (Δhmax) între obstacol și antenă. (Δhmax)

Majoritatea transmisiilor TV pe satelit folosesc așa zisa polarizare liniară, care în practică poate fi orizontală sau verticală. Aceasta înseamnă că vectorul câmpului electric al undei recepționate de la satelit se află în plan orizontal pentru unele frecvențe, și în plan vertical, pentru alte frecvențe. Pentru recepția optimă, antena de recepție trebuie să fie paralelă cu antena de emisie din satelit. Astfel se elimină complet și semnalele de pe polaritatea cealaltă, care pot fi pe frecvențe apropiate, sau chiar pe aceeași frecvență. Posibilitatea de separare a semnalelor în funcție de polaritate permite practic dublarea numărului de transmisii pe un satelit.
Însă, deoarece sateliţii sunt pe o orbită circulară concentrică cu Pământul, în jurul ecuatorului, verticala (şi orizontala) satelitului este rotită în funcţie de verticala (şi orizontala) din poziţia satelitului pe orbită. Pentru un observator de pe Pământ, numai satelitul aflat exact la meridianul locului va avea aceeaşi verticală şi aceeaşi orizontală (în Bucureşti este cu bună aproximaţie cazul satelitului BADR4/5/6 aflat la 26° Est), pentru toţi ceilalţi sateliţi verticala va fi rotită, cu atât mai mult cu cât satelitul este mai departe spre est sau spre vest.
Polarizarea orizontală și verticală.

Antena de recepție se află de fapt în interiorul LNB-ului.
Mai precis, sunt două antene, una pentru polarizare verticală, cealaltă pentru polarizare orizontală.
Informațiile următoare sunt valabile în emisfera nordică.

Pentru sateliţii aflaţi la vest faţă de meridianul locului, unghiul de rotaţie afişat va fi pozitiv, iar LNB-ul se va roti în sens invers acelor de ceasornic, privind din fața antenei.

Pentru sateliţii aflaţi la est faţă de meridianul locului, unghiul de rotaţie afişat va fi negativ, iar LNB-ul va trebui rotit în sensul acelor de ceasornic, privind din fața antenei.
Această operaţiune se efectuează doar pentru semnalele transmise cu polarizare liniară (orizontală / verticală), nefiind necesară pentru polarizarea circulară.
La o antenă cu motor, odată cu mişcarea antenei pe curbă se modifică de la sine şi unghiul LNB-ul pentru recepţia optimă a fiecărui satelit.
---
---



